Săpunăriţa, cu efectele ei miraculoase expectorante şi depurative, e bogată în saponine naturale şi este potrivită pentru frumuseţea şi sănătatea pielii şi a părului.
Săpunăriţa (Saponaria Officinalis) e o plantă spontană perenă, originară din nordul Europei. Creşte în terenurile umede, de-a lungul aleilor şi sub protecţia tufelor. Aspectul ei este caracterizat de un nor de flori albe sau lila, mici şi delicate.
Numele plantei vine de la saponine, substanţe cu proprietăţi de curăţare, care formează o spumă atunci când frunzele acesteia se freacă între palme. În trecut era cunoscută cu numele de „iarba lânei” deoarece se folosea pentru curăţarea hainelor, mai ales a celor din lână, dar şi pentru îngrijirea pielii.
Concentraţia mare de saponine, flavonoide şi vitamina C face ca această plantă să fie utilă pentru expectorarea cailor respiratorii, dar şi un diuretic depurativ.
Principii active
Săpunăriţa conţine saponine tritepeniche, acid quillaic, mucilagii, zaharuri, ulei esenţial, acid gliceric, zaharuri reductive, gumă de galactan, flavonoide, saponarină, vitexin şi saponaretină. Saponinele sunt conţinute în toate părţile plantei, dar mai ales în rădăcină.
Proprietăţile săpunăriţei
Săpunăriţa e un remediu natural pentru îngrijirea pielii, pentru curăţarea ţesuturilor şi pentru tratamentul simptomelor răcelii ca tuse şi expectorare, în special datorită conţinutului de vitamina C.
Săpunăriţa are şi o funcţie depurativă mulţumită proprietăţilor cholagogice şi diaforetice, adică stimularea producţiei de bilă şi transpiraţie, dar şi diuretice mulţumită saponinelor care sunt drenante naturale foarte eficiente pentru detoxifiere.
Utilizare
Săpunăriţa se foloseşte ca remediu în fitoterapie şi homeopatie, sub diferite forme. De exemplu decoctul rădăcinilor pentru uz extern, tinctura mamă din planta întreagă înflorită, granulele homeopatice.
Decoctul de săpunăriţă se pregăteşte lăsând la fiert 3 litri de apă cu 30 de grame de rădăcină, timp de 30 de minute. Odată filtrat şi răcit, lichidul se foloseşte ca şampon pentru fortificarea părului şi detergerea pielii.
- Dermatite, adică acnee, psoriazis, herpes: În aceste cazuri se foloseşte decoctul de rădăcini pentru uz extern, pentru detergerea pielii şi tinctura mamă pentru uz intern.
- Păr fragil şi deteriorat: se aplică decoctul de săpunăriţă pe păr ca şi un şampon fără spumă.
- Bronşită, rinită alergică şi răceală: tinctura mamă favorizează secreţiile bronhiale.
- În toate cazurile de răceală, rinită alergică, probleme ale pielii, artrită şi guturai, se poate administra şi remediul homeopatic.
Contraindicaţii
Se recomandă consultarea unui medic de încredere înainte de utilizare. Administrarea săpunăriţei ca supliment trebuie controlată atent deoarece saponinele sunt toxice în doze mare. Cele mai cunoscute efecte ale săpunăriţei sunt: inflamaţia rinichilor, diaree hematică, convulsii. Pe piele şi pe mucoase poate cauza iritaţii. E necesară o atenţie sporită atunci când se utilizează ca şampon deoarece poate irita ochii.