Mango, un Fruct Gustos și Energizant

Mango este un fruct tropical de origini indiane, motiv pentru care cea mai răspândită specie se numește Mangifera Indica.

Curiozitate

Mango este un fruct tipic din India, Pakistan și Filipine, în timp ce în Bangladesh este considerat „pom național”. În diferit culturi, fructele și frunzele sunt utilizate în scop decorativ pentru sărbători, nunți și ceremonii religioase.

Poate fi inclus atât în utlimul cât și penultimul grup fundamental de alimente – fructe și legume bogate în vitamina A și cele bogate în vitamina C.

Notă: trebuie suliniat faptul că acidul ascorbic (vit. C) este mai mare decât cel de vitamina A echivalent (RAE) – constituiți din beta caroten, luteina și zeaxantina. Este și o sursă importantă de fructoză, fibre și minerale – în special de potasiu – are un aport caloric mediu-ridicat, similar cu cel al fructelor de toamnă – ex. cachi, strugure, rodie.

În alimentație are același rol ca și alte fructe cărnoase dulci-acide. Nu are contraindicații pentru persoanele sănătoase, dar poate genera reacții de hipersensibilitate alergică atât de tip metabolic cât și dermatologic. Trebuie consumat cu grijă în caz de obezitate gravă, diabet de tip 2 și hipertrigliceridemie.

Fructul de mango are un gust dulce, puțin acid și caracteristici organoleptice și gustative absolut inconfundabile. Forma, culoarea și consistența se pot schimba mult în funcție de zona în care e cultivat.

La noi se consuma în general ca fruct proaspăt sau sub formă de suc de fructe. Poate fi un bun ingredient pentru produse de cofetărie și înghețată.

Proprietăți nutruționale

Așa cum spuneam, mango are o valoare energetică mediu-ridicată datorită conținutului predominant de carbohidrați solubili, urmați de cantități slab relevante de proteine și lipide. Glucidele sunt constituite din fructoză, peptidele au o valoare biologică scăzută – adică nu conțin aminoacizii esențiali în cantitățile potrivite față de modelul proteic uman – iar printre acizii grași conține o mică cantitate de acizi grași esențiali din grupurile omega 3 și omega 6.

E bogat în apă și fibre. Lipsesc lactoza și glutenul. Nivelul de histamină e ridicat. Aminoacidul fenilalanină este scăzut, la fel și purinele, dar nu înseamnă că este potrivit pentru dieta împotriva hiperuricemiei.

Mango este bogat în vitamine, printre care cea mai importantă este vitamina C, beta caroten, luteina zeaxantina (retinol echivalente sau RAE, provitamina A). Este bogat în polifenoli – quercetina, acid galic, acid cafeic, catechine, kaempferol, mangiferina, tanini și xantoni.

În alimentație

Mango este potrivit în majoritatea regimurilor alimentare, cu puține excepții legate de diferite forme de hipersensibilitate alergică, anumite boli metabolice sau obezitatea.

Trebuie evitat în dieta pentru hiperuricemie, excesul de fructoză tinde să scadă excreția de acid uric prin urină, favorizează acumularea în sânge și crește posibilitatea de atacuri de gută și calculi biliare (litiază).

Mango este inofensiv pentru celiachie, intoleranță la lactoză și fenilchetonuria. Pentru lipsa de informații detaliate, în caz de intoleranță gravă la histamină e mai bine să evitați fructul de mango, în special în cantități mari.

Par destul de răspândite alergiile, atât la fruct cât și la plantă. Persoanele sensibile la iederă – la principiul activ urushiol – și la stejar – floarea de stejar și extracte – prezintă un risc ridicat de alergie “sistemică”.

În plus, coaja fructului poate activa, la anumite persoane cu hipersensibilitate, dermatite alergice, care afectează buzele, gingiile și limba.

În schimb, mango crud (acru) și cel conservat, chiar și cu coajă, este potențialmente inofensiv. Această reacție este datorată unui grup de uleiuri: mangiferina, resinous acid, magiferic acid și mangiferol.

Notă: Elementele cu potențial alergenic pentru persoanele hipersensibile nu se găsesc doar în coaja fructului, dar și în scoarța și frunzele plantei. Prin contact, reacțiile descrise mai sus se pot activa pe piele, mucoase și ochi; fumul produs prin arderea lemnului de mango poate fi la fel de nocivă.

Fructul este bogat în apă și potasiu, contribuie astfel la menținerea hidratării, este un puternic alcalinizant, reprezintă un important element pentru transmiterea neuromusculară și este foarte util în tratamentul hipertensiunii arteriale primare.

De asemenea, este bogat în fibre solubile, poate crește senzația de săturare și acționează pozitiv asupra metabolismului:

  • reglează absorbția nutrițională – reduce indexul glicemic (deși, avâd în vedere zaharurile, acesst efect are o importanță secundară)
  • reduce captarea grăsimilor ca și colesterolul.
  • curăță intestinul și previne constipația, deci și complicațiile acesteia – hemoroizi, ragade anale, diverticuloză, diverticulită, prolax anal, anumite forme de tumoare, etc.

Trebuie amintit că fibrele, în special cele solubile, sunt și un optim prebiotic și hrănesc eficient flora bacterică din colon.

Conținutul de vitamina C, retinol echivalent și polifenoli din mango contribuie la protejarea organismului de stresul oxidativ. În plus, acidul ascorbic este important pentru sinteza de colagen – proteină răspândită în organism cu ril important în funcționarea sistemului imunitar și nu numai. Provitamina A, ca precursor al retinolului este necesară la funcționarea vederii, în reproducere, în diferențierea celulară, etc.

Potențialul nutraceutic al fructului de mango este încă subiect de studiu științific. Australian Health și Medical Research Congress din Melbourne au demonstrat cum unele substanțe prezente în coaja de mango:

  • Ajută la combaterea bolilor ca diabetul melit de tip 2 și hipercolesterolemia
  • Tind să prevină anumite forme de cancer
  • Au efecte pozitive și inhibitoare asupra neoplaziilor pielii și hipertrofiei prostatice; este vorba despre triptenul din mango, denumit lupeol

Porția medie recomandată este indicativ 150-200 de grame, având circa 90-120 de calorii (kcal).

Bucurați-vă de gustul minunat și efectele fructului de mango și să fiți sănătoși.